Flori.Citatepedia^®.ro

Odată cu trecerea timpului, pierd oameni. Mi se ofilesc florile, rămâne doar uscăciune.

Bianca Crăciun
Adăugat de Bianca Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea aerul unui boboc aprins de trandafir. Nu aveam să-mi dau seama cum crescusem deodată, strângându-i mâna cu o căldură sinceră. Sentimentele în evoluţia lor transformă sufletul omului şi-i maturizează pornirile interioare.

Camelia Opriţa în Cuvântul deschide gândul omului - Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019, Insula timpului (altă povestire cu tâlc de copil)
Adăugat de Vlaicu Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase flori

Iubito

Ştii care sunt
cele mai frumoase flori?

Nu sunt nici trandafirii
nici garoafele sau gladiolele
nici orhideele sau crizantemele
şi nici bujorii sau lăcrimioarele...

ci... irişii din ochii tăi...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, fetelor frumoase cu-obraji de catifea,
E mai. Vom face un lucru oprit de Sfânta Carte.
Vom vărsa în iarbă vin roz până departe
Şi vom schimba grădina în câmpuri de lalea.

catren de Omar Khayyam
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Eu mă aplec
În vis,
Peste umbra
Cărnii tale,
Rugându-te,
Să mă iubeşti
Vreme de-o singură
Crizantemă.

poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iarba creşte, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.

poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturele îşi parfumează
aripile cu mireasma
orhideei.

haiku de Matsuo Basho
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare sălbatică

Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânţă sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.

O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înfloreşte-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
şi când înfloreşte dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul şi culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.

poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, în această viaţă, avem parte de vin ceresc

Trebuie să-l resping când Însuşi Cel-de-Sus nu a făcut-o,
Iar califul nostru-i venerează generoasele-nsuşiri?

Vin de obârşie nobilă, zglobiu şi scânteietor,
Rivalizând cu al aştrilor buchet de trandafiri...

Deşi poate nu vom cunoaşte raiul în această viaţă,
Bând vin avem totuşi parte de cereşti, serafice împărtăşiri.

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odiseea (extras, Ulise şi Sirenele)

O, prieteni, parteneri ai tuturor nenorocirilor mele,
Ascultaţi! Vă voi dezvălui proorocirile cerului.
Ascultaţi! Soarta-i mai presus de oameni; ea hotărăşte
Cine va trăi şi cine va muri! Pentru a fi feriţi de rele, fiţi înţelepţi!

Zburdalnice, Sirenele dansează pe păşunile înflorite
Mângâind harpele, versuind povesti încântătoare;
Mie, mie celui răzleţit, legat acum de catarg legat bine,
Zeii îmi îngăduie să le-ascult melosurile dulci-otrăvitoare.
Ascultaţi şi urmaţi-mi sfatul: în lupta voastră pentru libertate
Încordaţi-vă şi rupeţi fiecare lanţ, ţineţi alături, ceată lângă ceată.
În timp ce vă vorbesc galera-naripată zboară pe ape-albastre –
Şi, iată! Din mare se-nalţă, asemeni unor ceţuri, falezele Sirenelor.

Vânturile-au căzut subit; aerul de deasupra
Şi valurile de dedesubt au uitat să se mai mişte;
Un demon a-ncremenit aerul şi-a alinat adâncurile,
A domolit vânturile răsunătoare şi-a fermecat valurile,-adormindu-le.

Acum noi întindem toate pânzele, tragem de fiecare vâslă;

[...] Citeşte tot

poezie de Homer, secolul al IX -lea î.e.n., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!