Portret cu mare

Valurile atinse de vânt aduc flori tălpilor tale.
Cerul se apleacă peste noi,
Sprijinit pe aripi de pasăre.
Tu stai în soare,
Cu marea pe umeri -
Şi aprinzi aerul
Cu trandafirul sălbatic al părului tău.

poezie de Tadeusz Kijonka din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie foarte frumoasă.

* * *

A trecut vremea când puteam să îi răsplătesc ei tot ce am primit de la ea.
Noaptea ei a găsit dimineaţa, şi tu ai luat-o în bratele tale: şi ţie îţi aduc mulţumirea şi darurile mele, hotărâte pentru ea.
Pentru toată durerea şi toate mâhnirile pricinuite ei, vin la tine şi cer iertare.
Slujbei tale închin florile mele ce zăboveau în boboci, când ea aştepta deschiderea lor.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Culesul roadelor
Adăugat de Ana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Germinare

Magnolia în parc e înflorită
Şi adieri vernale se strecoară
Prin geamuri ce-s deschise-ntâia oară
De dragul primăverii ce-i sosită.

Magie este tot ce mă-mpresoară,
În suflet pacea mi-e nemărginită,
Furat de-a frumuseţilor ispită
Dragi amintiri încep ca să mă doară.

Pământul ud sămânţa o aşteaptă
Să o clocească până la-ncolţire,
Din ea să crească planta verde, aptă
Să pot avea un dram de mulţumire.

O toamnă care vine-ntârziată,
Întotdeauna cred că e bogată!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crizanteme

Ciorchinii toamnei îmi încing casa
ca în poeziile lui Tao Yuanming.
Mă tot învârt în jurul gardului,
în vreme ce soarele alunecă-ncetişor spre apus.

Nu-i vorba că aş îndrăgi crizentemele
mai mult decât pe celelalte flori,
dar sunt singurele care înfloresc
după ce încep să bată vânturile toamnei.

poezie de Yuan Chen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara

Când plouă lin în primăvară,
Toţi zic: "Să dea Domnul, să dea!"
Şi tu te culci pe prisp-afară,
Mai vezi pe cer şi câte-o stea...

E cald şi ploaia răcoroasă
Ozon în aerul curat
În urmă-i lasă; drăgăstoasă
Natura toată-i un pupat.

Se pupă corbi, de bucurie
Că au scăpat de iarna grea;
Se pup brabeţi cu gălăgie,
Şi iată şi o rândunea...

Şi-o barză... calcă cu măsură
Cu pasul grav, explorator,
se plimbă chiar prin bătătură
Cu aerul nepăsător.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o poezie incantatoare. Habar nu aveam ca I. L. Caragiale a scris o poezie despre primavara. Foarte frumos!!!

— Cuconu Cilip o poruncit aşa... că nu care cumva să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două. — Aha! vă rămâne moşia tăietă în două! Şi tu, măi Iordache, nu mai poţi de scârbă! Oamenii prinseră a râde. Iordache începu să se scarpine în cap, ca să facă ceva, şi zâmbea şi el, cu obrazu-i mare şi puhav înflorit de băutură.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindeni gândul binelui lucrează, obscur ca şi floarea de primăvară, care-şi face înalt şi nebănuit loc în întunericul frunzelor noastre.
Munca aceasta fără răsplată, ca şi floarea sfioasă, vesteşte înflorirea unei primăveri. Să ne descoperim înaintea ei.

Mihail Sadoveanu în Răni sub mătasa cuvintelor - "Cercurile culturale" (1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o custură cerca să-şi facă o trişcă dintr-o rămurică de răchită. Şi când ridică zâmbind ochii spre mine - mă izbi deodată o amintire ce brusc izvora ca din negură, ş-o asemănare izbitoare cu ochii şi zâmbetul celei care odată, cu ani în urmă, înflorise ca o floare şi-mi fermecase c-un zâmbet şi c-o privire un trecător ceas al vieţii.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma Irina noastră cea de odinioară murise; povestirea copilului îmi adusese aminte de toate cele de demult frumoase şi pentru totdeauna pierdute. Murise, lăsând sufletul ei cald şi mintea ei bogată copilului - care sta acum sub mesteceni la malul apei, vorbind cu oiţele lui. Mormântul ei, ca al tuturor în tristele noastre ţintirimuri, n-avea nici un semn şi nici o floare şi Onişor îşi ara ogorul nepăsător, îngrijit numai de holda de mâne.

Mihail Sadoveanu în Un om necăjit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am văzut mormântul. O cruce de stejar, înegrită de ploi: deasupra, un brad, care fâşâie la cea mai uşoară suflare de vânt. Flori sălbatice pe pământul negru. Pe cruce, o tăbliţă: "Aici odihneşte robul lui D-zeu Neculai Trandafir..." şi celelalte cuvinte nu se mai cunosc, le-au şters ninsorile şi ploile.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!