Flori.Citatepedia^®.ro

Recunoştinţa e floarea care se ofileşte cel mai repede.

aforism de Alex Dospian (iunie 2015)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul nu întreabă "de ce?"; el înfloreşte "pentru că înfloreşte", şi nu ţine cont de el însuşi, sau dacă cineva îl priveşte.

citat celebru din Angelus Silesius
Adăugat de Ion Izvor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai frumoase flori

Iubito

Ştii care sunt
cele mai frumoase flori?

Nu sunt nici trandafirii
nici garoafele sau gladiolele
nici orhideele sau crizantemele
şi nici bujorii sau lăcrimioarele...

ci... irişii din ochii tăi...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se spune: "Khayyam, nu mai bea!"
Eu răspund: "Când beau, aud ceea ce spun
trandafirii, lalelele şi iasomiile.
Aud chiar ceea ce nu-mi poate spune iubita!"

catren de Omar Khayyam din Catrenele lui Omar Khayyam, traducere de Al.T. Stamatiad
Adăugat de Cabiaglia Savin
Comentează! | Votează! | Copiază!

zi de vizită -
crizantema din vază
cât o grădină

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Argentina Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amiază – fluturi
cu aripi parfumate
răcoresc crinii.

haiku de Matsuo Basho, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, zvelta mea femeie,
De gura ta de orhidee.

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinţesa De Iasomie

Florile de păpădii
Îşi făcură pălării
Din mătăsuri albe, şic,
Şi din fir de borangic.

Una-i dulce ca o rază
Şi adesea se visează
Zână, preafrumoasă fată,
Răsărită-n val de apă.

Dar cum galbenă-i chilia,
Se trezeşte păpădia
Cu un fluture albastru
Şi tăcut ca un sihastru.

Şi acesta o mângâie
Cu mânuţe şi călcâie.
Păpădia iar tresare
Când se vede miez de soare.

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poveşti din Călimară
Adăugat de Ioan Maria Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariciul şi cârtiţa

— Sunt liberă, am dreptul,
O cârtiţă zicea,
Pe sub pământ cu-ncetul,
Să scurm cât mi-ar plăcea.
Şi cine poate oare de mine să se lege,
Când eu mă cred în lege?
Prefac în ţărnă neagră pământul sănătos
Şi-l fac moşinoios...
— Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură,
Neîmpăcată ură
Asupra tuturor ca tine vietăţi,
Ce zac în răutăţi.
Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă,
Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori;
Văd iarăşi o grădină de frumuseţi cuprinsă,
Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori.
Şi pentru ce tu oare nu scormoleşti gunoaie,
Ca să lucrezi în ele cât vrei la moşinoaie,
Iar nu pământ curat:
Cunoaşte dar, că duşman îţi sunt neîmpăcat...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bondarul mizantrop

— Merge iute, zău nu-i şagă,
Spre pieire, lumea-ntreagă.
Merge, merge, se tot duce,
Spre pieire au pornit,
Zi ce merge, rău ne-aduce
Rău, tot rău, fără sfârşit.
Astfel în mizantropie
Un bondar se căina,
Stând pe-o creangă de scumpie
Ce la vânt se legăna.
Şi zicea el: “Zău, nu-i şagă,
Se tot schimbă lumea-ntreagă.
Când gândesc la vremi trecute,
Când tot vesel eu umblam,
Cu albine mult plăcute
Prin văzduh mă legănam
Şi-n petreceri amoroase,
Într-un dulce bâzâit,
Zi şi noapte răcoroasă
Petreceam necontenit!

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!