Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu ceţuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecaţi în gheţuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriaşului pe care ne cocoţasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic şi întindea degete mângâietoare, peste capetele fraţilor dioscuri spre zâna născută din ceţurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănş argintiu, iar acum, după un galop de patru ore şi jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-şi revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.

Neron Aurel în Muntele şi iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron Aurel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natură moartă cu ţigară

Gândurile mele sunt puţin prăfuite,
Ca aceste flori ce par ofilite,
Ca această pană de scris, însoţind stiloul tău aurit,
Ca aceast portret, pe acest tapet desuet,
Ca teracota pierdută - n prezent,
Fidelă camerei ca un sergent
Te rog, aprinde o ţigară,
Pentru - a primi un strop de viaţă
Tabloul aceasta cu natură moartă!

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din Volumul La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă la totem

În livada bunicilor, un măr
Privesc. Nu văd nimic. Mat
Mă gândesc... alţii. Înalt.
Trimit o rugă. Cerşesc.
Nu lucrez, dar sunt bogat. Argat.
Mă înalţ. Nu prea mult. Contact.
Gândurile - mi zboară. Razant.
Ştiu că fericirea e întotdeauna pe aproape. Noapte.
Sunt
Mult prea jos, în mărunt. Pământ.
Nu am prea multe hobby-uri,
Dar mă exprim. Sublim.
Este şi acesta un talent. Evident.
Sfârşesc o rugă.
Dumnezeul meu e banul. Totem.
Hai să vorbim, vorbe lungi, sticloase, bolovanoase!
Nu prea mult, nu prea înalt. Asfalt.
În livada bunicilor, un măr înflorit. Pitic.
Mai. Nimic.

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din La vie en rose
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere de aur

Lin, pe apa de cleştar,
Doarme legănat un nufăr,
Ce-a fost alungat de-o stea
Pe un verde cufăr
Taci, nu te trezi, vis nu alunga,
Nu vreau să - l ucizi, nu articula!
Lună, noapte, stele,
Lângă lacuri... iele!
Liniştea amplifică poveştile,
In noaptea prelungă,
Când stele tremură-n undă
Ah, la ce bun cuvintele, tristele,
Alăute sparte?
Tăcerea deplină, despletita-n ape,
Cu surâs suav îşi piaptănă misterele,
Din ovalul lunii, până - n talpa humii
Apa de cleştar, oglinzi,
niciun val...
Numai în tăcere se ivesc iele!
Desculţ stai la pândă...

[...] Citeşte tot

poezie de Gorunescu Carmen Lidia din revista Boema, volumul Pasagere clipe
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nouă zi

Când dimineaţa mă trezesc şi privesc la cer.
Văd soare, nori şi cum cad stropi reci din el.
Văd copaci şi câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.

Când dimineaţa mă trezesc
Şi privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârşit de iarnă,
Care şi în sufletul meu încet se destramă.

Când dimineaţa mă trezesc şi deschid ochii încet
Şi văd cum o zi nouă se naşte, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paşte.

poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici aici, nici mai departe

Magnolia s-a dezbrăcat de frunzele inerte,
Martie fulguie flori pe crengile-i alerte.
Trişti luceferi de muguri agătaţi
Îmi biciuiesc obraji de lacrimi inundaţi.

Nu e nici urmă de a ta fiinţă,
Să-mi treacă pe la poartă împinsă de dorinţă.
Păşesc singură fără o cărare,
Îmi plânge urma de însingurare.

Ne bate-n geam parfum de primăvară,
Călăuzind singurătăţi pe sunet de vioară.
Timpul în loc nu se gândeşte să rămână,
Nu ne aşteaptă şi nu ni se închină.

A fost prea scurtă întâlnirea noastră
Uitată zace pe-a timpului fereastră,
Închisă-n amintiri cu fruntea aprinde-o stea
Mă-ntrebă taciturnă: ce s-a întâmplat cu ea?

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Oprita din volumul -Enigmele sufletului (2012)
Adăugat de Gian Luigi Giampieri Roma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe aleile cetăţii

Pe aleile cetăţii
Trandafiri mulţi am plantat,
Însă pe parcursul vieţii
S-au înmulţit şi scaieţii
Cum era de aşteptat.
Dar plivindui fir cu fir,
Bucuros am observat
Că şi ei s-au îmbibat
Cu miros de trandafir.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii
Adăugat de Sandra Glorían
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Şi am tăcut căci timpul mi-a vorbit
cu paşii apăsaţi în aşteptare,
Am ascultat cum trece viaţa albă,
departe de chemările plenare.
Am pus în ac copilăria verde
cu ale sale vise temerare
şi-am luat în palme gândul, floare,
să intru-n peştera cu gust de vânt,
să mă privesc cu tot ce fac, ce am, ce sunt.
După atâtea alergări în labirintul, ceas,
m-am aşezat în cuibul de tăceri, popas,
să scutur de poveri strânsura,
să aflu care mi-e măsura
din care pot să urc la Dumnezeu firesc
În împăcare, aştept, dintre nevrednicii, să cresc.

poezie de Iulia Dragomir (13 martie 2024)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne rugăm la Tine, Doamne

Ale vieţii valuri ne lovesc mereu,
ne izbim de maluri, înotăm din greu.
Ne zbatem ca marea în furtuna nopţii,
prea scurtă e calea până-n faţa morţii.
Te rugăm, Prea Sfinte Doamne,
să nu dai în lume jale!
Să dai primăveri şi toamne
şi flori cu albe petale.
Între oameni doar iubire
şi multă, multă fericire.
De la Tine vrem să vină
la tot ce este fiinţă,
Nu întuneric, lumină.
Lipseşte-ne de suferinţă!
Dă-ne tot ce este Sfânt
aşa cum ne-ai dat natura.
Dă-ne Pace pe Pământ,
între noi să piară ura.
Ascultă-ne, Doamne, ruga!
Dă-ne toată mila Ta!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai dat, Doamne

Ca să fiu ce-am fost în viaţă,
mi-ai dat primăveri şi toamne.
Mi-ai dat zori în dimineaţă,
mi-ai dat flori, mi-ai dat şi poame.
Mi-ai dat cer senin şi nor,
aşa ai dat tuturor.
Mi-ai dat multe anotimpuri
dar mi-ai dat şi multe chipuri.
Mi-ai dat chip de om frumos,
dar şi chip de păcătos.
Mi-ai dat chip cu suflet bun,
dar şi chip să mă răzbun.
Ca să mă descurc în lume
mi-ai dat şi înţelepciune.
Pentru tot ce Tu mi-ai dat
la Tine m-am închinat.
Mereu ai fost bun cu mine,
dar mi-ai dat şi încercări.
Plecat îţi fac mulţumire
şi urc dincolo de zări.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!