Recent adăugate
Donald
O, lună, lună albă, lună luminoasă navigând pe cer,
Privește lumea noastră-nvolburată cu ochiul tău de înger
Și spune-mi, Donald al meu pe ce mări de primejdii pline
Umblă și-adu-l pe drumuri argintii înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, obrazul tău e rece;
E-un norișor lângă tine sau pletele-ți plutesc buiece?
Dacă nu vrei s-ajung și eu slabă, rece și palidă ca tine,
Trimite, iuți, curenții maree și-adu-l pe Donald înapoi la mine.
O, lună, lună albă, strălucitoare, încântător ți-e nimbul!
Nu-i crin în lume care de tine să nu-și ferească chipul:
La fel, și eu îmi voi întoarce privirea de la tine, știi bine,
Dacă raza și mareea ta nu-l vor aduce pe Donald înapoi la mine.
poezie de Henry Abbey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș avea puterea
Dacă aș avea puterea
Domnului de sus din cer
Ți-aș da toată mângâierea
Îngerilor ce nu pier.
Ți-aș da fericire-n suflet
Că să nu fi trist nicicând
Ți-aș trimite bucurie
În al tău orșice gând.
Dacă aș avea puterea
Celui care ne-a creat
Ți-aș pecetlui iubirea
În pieptul tău nemângâiat.
Sărutându-ți umbra ștearsă
De pe fiecare floare
Ți-aș îmbrățișa privirea
Și-aș face-o nemuritoare.
[...] Citește tot
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce? (I)
Mă întreb, de ce
suntem atât de haini,
nu vedem răul
ca flori printre spini
culmea și hăul,
de ce pe-astă lume
confundăm
răul cu bine,
iubirea cu ura,
frigul, căldura,
zidul care desparte
toate, și totul
de la mine la tine?
poezie de Dănuț Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promite-mi
Ce vrei să faci cu nopțile de mai
Când luna se îmbracă-n păpădii
Când te implor șăgalnic să mai stai
Plângându-mă de teama de stihii?
Promite-mi că-n cel timp ce-l vom rescrie
Mă vei iubi nevrednic de abject
Înveșmântată-n voal de păpădie
Îti voi cerși să zac pe al tău piept.
Din trupul meu vor izvorî efluvii
De iarbă crudă, roze, liliac
Te-oi răsfăța cu dans de păpădii
Ce-au strălucit și-apoi s-au înălțat.
Nu-mi arvuni nici vraja de la lună
Nici maci însângerați care se sting de dor
Iubește-mi trupul parfumat cu mătrăgună
Să nu mai zbor cu păpădii ce mor.
poezie de Daniela Vîlceanu (8 februarie 2024)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi trimit din depărtare
către inumioara ta,
o rază ruptă din soare
și flori de nu-mă-uita.
catren de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghiocel
Cine mi te-a rupt din soare,
Floare albă, floare rară
Și mi te-a adus în cale
La-nceput de primăvară?
Cine de sub pătura albită
Își dorește să răsară,
Să vestească primăvara
La toți oamenii din țară?
De sub stratul de zăpadă
S-a ivit o mândră floare,
Cu petalele albite
Și la corp cam subțirică.
Apărută din nămeți,
Ca o fată din povești,
Dar cu nume de băiat,
Este un ghiocel curat.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este o poezie pentru cei mici, simplă și ușor de memorat😊
Celor doi studenți care o șicanau
Unde vreți s-ajungeți, micuții și dragii mei ageamii?
O să vă învăț chiar acum să rostiți două-trei versuri
Trântori imaturi care trag la flori ofilite, lipsite de parfum,
Iezișori râcâind cu coarnele gardurile de lângă drum.
poezie de Ho Xuan Huong, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub cer albastru, fără nori,
în grădinița mea cu flori,
au legat prietenie,
vara cu toamna arămie.
catren de Dumitru Delcă (noiembrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Afară, noaptea îmbrăcată-n tragedie oftează,
O uriașă văduvă agățată de fereastra mea.
Camera...
Printr-un uimitor miracol al luminii și-al focului
Camera mea e o grotă a aurului și-a pietrelor prețioase:
Atât de catifelat e mușchiul, atât de groase tapiseriile;
Și totul e plin de viață, și-i cald, și-i așa plăcut...
Parcă aș fi-n interiorul unei inimi.
Acolo,-n alb, patul meu este imaculat și vaporos
Ca o floare a inocenței.
Ca spuma unui viciu!
Această noapte cerne insomnie;
Sunt nopți negre, negre, care desconspiră
Trandafirii al soarelui...
În aceste nopți negre și, totodată clare, eu nu dorm.
Și te iubesc, Iarnă!
Îmi închipui că ești bătrână,
[...] Citește tot
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
El avea un vis
Avea un vis și întreaga lui viață, fidel,
A luptat și-a trudit pentru el.
Plutind întotdeauna-naintea ochilor lui,
Acesta-i împurpura toate șesurile cerului:
Furtuni nori se prăvăleau de-a valma sau cu rândul
Deasupra-i lătrându-l,
Pentru ca, apoi, calmă și distantă, bolta să-și îndepărteze norii
Colorându-le speranțelor bujorii.
Sclipire a luminii din paradis
El avea un vis.
Trudea din greu, dar velele, subțirele
Erau prea fragile pentru vremuri rele,
Iar vijeliile i-au smuls bricul albit de neaua sării
Și l-au împins undeva departe,-n imensitatea mării.
Dar lui nu-i păsa de catargul frânt
Și nici de mare sau de vânt!
[...] Citește tot
poezie de Paul Laurence Dunbar, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!