Lumea

Cât de diversă-i lumea! În ea găseşti de toate:
Şi multe lucruri rele, şi multe minunate,
Şi binele, şi răul, urâtul şi frumosul,
Şi aurul, şi plumbul, piticul şi colosul.

Se întâlnesc pe lume şi geniul, şi prostia,
Şi viciul, şi virtutea, şi cinstea, şi hoţia,
Şi naştere, şi moarte, atei şi credincioşi,
Distrugere, creare, şi sfinţi, şi păcătoşi.

Există-n veci pe lume pedeapsa şi iertarea,
Şi ura, şi iubirea, şi muntele, şi marea,
Extazul şi-agonia, şi trântori, şi albine,
Greşeala şi-ndreptarea, mândrie şi ruşine.

Găsim în lumea mare modeştii şi trufaşii,
Bogaţii şi săracii, eroii, dar şi laşii,
Şi umbra, şi lumina, mizeria, grandoarea,
Şi grâul, şi neghina, ciulinul, dar şi floarea.

[...] Citeşte tot

poezie de George Budoi din Lumea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 martie 2024)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc florile la nebunie

Iubesc mult trandafirii
(Sunt simbolul iubirii),
Garoafa, liliacul,
Narcisa, crinul, macul,
Zambila parfumată
Şi-un bobocel de fată.

poezie de George Budoi din Elogii florilor (20 noiembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu scriitorilor

Trecătoare-s toate pe acest pământ,
Tot ce are viaţă va avea mormânt.
Virusuri, bacterii, alge, fungi şi plante ‒
Care ne dau hrana, sau flori elegante ‒,

Oameni, animale, fără doar şi poate,
Fără osebire, un sfârşit au toate.
Asta-i legea firii, legea existenţei,
Cunoscută însă doar inteligenţei.

Pier pe rând cu toate, iarba, floarea, pomul,
Dar rămâne scrisul, deşi moare omul.
Piere într-o clipă la trezire visul,
Au pierit oraşe, va pieri Parisul.

De când este lumea, peste ce trăieşte,
Peste toţi şi toate, Moartea stăpâneşte.
Tot ce are viaţă-l va-nghiţi-abisul,
Moare scriitorul, dar rămâne scrisul.

poezie de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă uita

Nu mă uita,
O micuţă şi veselă floare,
Disperarea în glas o are,
Nu mă uita, nu mă uita,
Că şi eu fac parte din viaţa ta.

Nu mă uita,
Floare fragedă şi albăstrea
Ai intrat tiptil şi-n în viaţa mea
Azi, te invoc smerită
Ca de dor inima-mi este cucerită.

Nu mă iuta,
Nu fii tristă dragă floare,
Amintirile rămân vii
Ce-ai iubit şi ai păstrat,
Într-un colţ de suflet drag.

Nu mă uita,
Iubită floare albăstrea,

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Ganea (9 iulie 2024)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea curvei perfecte

Până una-alta, picioarele ei sunt la fel de lungi şi de frumoase
ca ierburile graţioase de pe întinderile câmpiilor africane. Acolo,
în mijlocul savanei, zace liniştită-n aşteptare; tăcerea este virtutea
şi orgoliul unei leoaice flămânde.
Iar buzele ei sunt la fel de pline şi de voluptoase
ca floarea deşertului care etalează o exotică inflorescenţă.

Sunt însă şi spini de gardă – de care nu te poţi feri,
pentru că o asemenea frumuseţe aparţine veacurilor
şi nu poate fi cumpărată pentru o oră...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teiul înflorit
răspândind mireasma sa
în camera mea.

haiku de Doina Marcela Gheorghe (24 mai 2024)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de mătase [Alas de seda]

Urmând mireasma unei odihne zâmbitoare,
un fluture în zboru-i trecea prin văi montane
şi aprindea în aer trasee diafane
cu safirii petale, subţiri şi schimbătoare.

Şi în a lui plutire pătrunsă de tăcere
el luminează grote, ca azurii paiete;
şi raze cad întruna pe câmpuri şi boschete,
iar soarele suspină în blânda adiere.

În foşnet de chincona şi zgomot de liane,
luceşte în frunzişuri pe dealuri şi tăpşane,
punând argint în codri pe florile frumoase;

şi mândru că luceşte cu-atâta claritate,
el trece pe deasupra cristalelor curate,
tăcut şi fără umbră, cu aripi de mătase.

poezie de José Eustasio Rivera, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină de primăvară

Noi de mult te aşteptam
lumină de primăvară.
Muguri se deschid pe ram
când de sus raze coboară.
Ramul când are lumină
vibrează de fericire.
Ogoare, păduri, grădină
se trezesc din amorţire.
De-acum vremea e mai caldă
şi-n albastrul cerului,
zburătoarele se scaldă,
dând ocol pământului.
Când ziua dă în dimineaţă,
florile de primăvară,
cu parfumul lor se-înalţă.
Păsări se întorc în ţară.
O panoramă minunată
e întinderea albastră!
Vine iar, ca altă dată,
primăvara-n ţara noastră.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult s-a deformat limba română din neştiinţă de gramatică : Noi de mult te aşteptam lumină de primăvară. [...] | Citeşte tot comentariul

Ghiocelul - clopoţel

Vremea s-a încălzit afară.
Ca oricare prichindel
aştept şi eu să răsară,
ghiocelul-clopoţel.
De sub stratul de zăpadă
frunzele încep să apară.
Între ele, o floare albă,
gingaşă pălărioară.
Floarea, ca un clopoţel,
trimite veste în ţară
că nu mai e iarnă de fel.
De-acuma e primăvară.
Copacii vor înfrunzi,
florile vor înflori,
Cucul va cânta în luncă,
copiii vor alerga,
cu fluturii se vor juca.
Oameni vor ieşi la muncă,
Şi, pentru-a nu ştiu câta oară,
va fi iarăşi primăvară.

poezie de Dumitru Delcă (20 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În miez de vară

Spre soare ciocârlia îşi îndreaptă zborul
Mai proaspătă, câmpia îşi schimbă covorul.
Lunca e plină de flori, în grâu cântă pitpalacul,
Soarele zâmbeşte în zori, păsări survolează lacul.
Cât priveşti din zare-n zare, câmpia se aureşte,
Bucuria este mare, că pâinea-n cuptor dospeşte.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!